În data de 23 august prin legea din 2011, se celebrează Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. Cu această ocazie, deputatul Vasile-Aurel Căuş, transmite un mesaj românilor.
Mesajul lui Vasile-Aurel Căuş :
” 23 august – o zi a cărei simplă menţiune ar trebui să facă inima fiecărui român să tresalte înspăimântată, indiferent de convingerile sau afinităţile acestuia.În anul 2011, prin Legea nr.198, Parlamentul României a declarat ziua de 23 au-gust – Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. De altfel, şi Uniunea Euro-peană comemorează, în această zi, victimele nazismului şi comunismului, în amintirea zilei de 23 august 1939, când între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă a fost semnat infamul Pact Rib-bentrop – Molotov.Desigur, despre evenimentele premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial (printre care se regăseşte şi semnarea Pactului menţionat), despre desfăşurarea şi despre urmările acestuia s-au scris multe şi valoroase rânduri, de către specialişti în faţa cărora nu pot decât să mă înclin. Nu este rolul meu să comentez lucrările lor şi nici nu doresc să îmi arog o astfel de preten-ţie. Din această perspectivă, tot ce pot face este să îmi exprim atât compasiunea faţă de victimele acestor două regimuri, indignarea faţă de faptul că asemenea lucruri, precum crimele săvârşite de către regimurile nazist şi comunist, s-au putut întâmpla vreodată şi speranţa că generaţiile viitoare nu vor mai fi niciodată martore la aşa ceva.Ca om politic, însă, am obligaţia de a merge mai departe de atât. Ca om politic nu pot să nu observ că, la 83 de ani de la momentul 23 august 1939, între statele succesoare ale celor care au negociat şi încheiat acel infam document există o diferenţă uriaşă, de substanţă, a cărei existenţă nu poate fi ignorată. Dacă unul dintre ele (în speţă, Germania), şi-a asumat trecutul sân-geros şi, prin toate acţiunile sale de după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial a demonstrat că a conştientizat responsabilitatea care îi revine, în faţa comunităţii internaţionale şi a omenirii în-tregi, faţă de faptele comise în acea perioadă, succesorul celui de-al doilea stat semnatar, respectiv Rusia de astăzi, nu a demonstrat niciodată aşa ceva. Astăzi, Rusia încă mai pretinde a fi intrat într-al Doilea Război Mondial la 22 iunie 1941, în momentul atacului german asupra URSS, când, în realitate, la acea dată Uniunea Sovietică, conferind expresie protocolului secret anexat monstruosului pact, anexase deja provincia Karelia din Finlanda, cele trei state baltice (Estonia, Letonia şi Lituania), o mare parte din Polonia (în alianţă cu Germania nazistă!) şi, cel mai dureros pentru sufletele noastre, Basarabia şi Bucovina de Nord, astfel schilodind proaspăta Românie Mare.Și, tot ca om politic, nu pot să nu remarc faptul că şi nazismul, şi (în parte) comu-nismul au ajuns la putere, în Germania, respectiv Rusia, profitând de mecanisme aparent demo-cratice, dar, în realitate, caracterizate de lipsa de soliditate a instituţiilor şi de insuficienta capaci-tate de a ţine sub control demagogia, populismul, ştirile false şi toate celelalte plăgi politice care afectează, într-o mai mică sau mai mare măsură, inclusiv România şi Europa de astăzi.Dragi români, astăzi avem o şansă istorică la stabilitate şi dezvoltare. Graţie inclusiv eforturilor întreprinse de către Partidul Naţional Liberal, în perioadele în care s-a aflat la gu-vernare, România este, în prezent, membru al celor mai importante organizaţii politice şi militare contemporane – Uniunea Europeană şi NATO. Mulţumită în special acesteia din urmă, ea nu mai poate fi obiectul nici unei înţelegeri, nici unui joc de putere şi nici unei reconfigurări a sferelor de influenţă. Este, deci, de datoria noastră să realizăm cât de multe am câştigat în ultimii 30 ani şi cât de aproape am fi putut fi de soarta Ucrainei, dacă numai câteva lucruri ar fi arătat altfel după mo-mentul 1989.Vă invit, aşadar, să vă alăturaţi angajamentului meu şi împreună să milităm pentru o Românie puternică şi rezilientă, în NATO şi UE, o Românie furnizor de securitate la nivel regional şi o ordine internaţională bazată nu pe dreptul forţei, ci pe forţa dreptului, în care mai mare nu înseamnă nicidecum mai îndreptăţit!Cu tristeţe pentru trecut, cu recunoştinţă pentru prezent şi cu speranţă pentru viitor ” .
