Începând din anul 2013, prin efectul Legii nr. 53/2013, în data de 31 august se sărbătoreşte Ziua Limbii Române. Și nu am putea să nu o sărbătorim pentru că, cel puţin în mare parte din spaţiul cultural şi politic european, limba este poate cel mai important element care conferă identitate unui popor.
Afirm aceasta pentru că, aşa cum bine ştim, dacă studiem faptele înaintaşilor noştri, românii au ştiut că sunt români cu mult înainte de a fi uniţi într-un singur stat, în special datorită faptului, lesne observabil de către oricine, că vorbeau aceeaşi limbă. Ce poate uni mai tare un popor decât a vedea că un ardelean care trece munţii în Țara Românească sau un moldovean care străbate trecătorile Carpaţilor spre vest găseşte acolo semeni de-ai săi, cu care se poate înţelege, depănând împreună amintiri, expunându-şi bucuriile, dar şi temerile şi visând la un viitor de unitate şi fericire pentru toţi cei care vorbesc limba română?Ce poate uni mai tare un popor decât atunci când fii săi aflaţi încă sub stăpânirea imperiilor vecine primesc ziarele şi cărţile scrise peste Prut ori peste Carpaţi şi găsesc acolo aceeaşi limbă pe care o vorbesc acasă? Cum pot ei afla şi simţi mai bine ce e în sufletul fraţilor lor liberi sau neliberi, decât citind de pe hârtia abia ieşită din tipar cuvintele purtătoare, fiecare, a unui crâmpei de suflet românesc?Am evocat imagini din trecut pentru a celebra prezentul, însă aparţin ele, oare, numai trecutului? Nu cumva şi astăzi, când majoritatea românilor vorbesc, citesc şi simt româneşte în ţara lor, limba română încă îi uneşte pe fraţi peste graniţe, peste orânduiri politice prietene sau nu şi, mai ales, peste limbi străine inimii noastre?Din păcate, trebuie să fim conştienţi că acest lucru este adevărat. Vicisitudinile istoriei, dar şi ale prezentului, au făcut ca, astăzi, milioane de români să nu se afle în ţara lor. Mulţi dintre ei au luat calea Apusului în căutarea unei vieţi mai bune, însă mintea şi inima lor au rămas aici. Pe ei nu trebuie şi nu putem să îi uităm vreodată. Spre ei se îndreaptă nu numai gândurile noastre, ci şi mesajele noastre în limba română, în speranţa că acestea le vor ostoi cât de puţin dorul, până când clipa mult aşteptatei întoarceri va sosi.Pe alţii, însă, nu pribegia i-a dus departe de ţara mamă, ci tocmai dorinţa de a rămâne acolo unde le sunt strămoşii şi sufletele, adică în teritoriile care astăzi nu mai fac parte din statul român. Pe ei trebuie să îi ajutăm să fie în continuare români, iar aceasta nu se poate fără sprijinul nostru pentru învăţarea şi vorbirea liberă a limbii române.În această idee, mă gândesc, astăzi, la românii din Bucovina de Nord, din Banatul sârbesc, din Valea Timocului şi de pe tot întinsul stepelor asiatice, acolo unde au fost deportaţi înaintaşii lor de către criminalul regim sovietic. De asemenea, nu pot decât să salut faptul că şi fraţii noştri din Republica Moldova sărbătoresc Ziua Limbii Române simultan cu noi şi profit de această ocazie pentru a lansa un apel la o şi mai aprofundată coordonare între acţiunile noastre, pentru a marca şi mai puternic coeziunea dintre ţările noastre. Ar fi, în principal, un semnal binevenit pentru cei care, „bucuroşi moscalilor” (în exprimarea unui document din vechime), speră să servească intereselor acestora inventând limbi inexistente şi alte concepte contrare unui întreg mileniu de istorie românească!Acestora le transmit, de altfel, să ia seama la cuvintele unui cunoscut cântec în limba română, care spun, atât de clar şi de frumos, „măi rusule, nu spera, Moldova nu e a ta. Nu a fost şi nici n-a fi, neamul meu cât o trăi!”La mulţi ani, aşadar, limbii române vorbite liber oriunde sunt români şi tuturor vorbitorilor de limbă română, oriunde s-ar afla. Fiţi români, fiţi demni, nu uitaţi niciodată unde vă e ţara mamă şi nu uitaţi niciodată limba în care aţi ascultat poveştile copilăriei, limba română!
Sursa : cdep.ro
