Vasile-Aurel Căuş (PNL) : 13 septembrie – 174 ani de la eroicul sacrificiu al pompierilor din Dealul Spirii

” Exact cu 174 de ani în urmă, o singură companie de pompieri, comandată de căpitanul Pavel Zăgănescu, opunea, în Dealul Spirii, o rezistenţă eroică, chiar dacă fără şanse de reuşită, trupelor otomane comandate de Fuad-Efendi, care, în înţelegere cu cele ruseşti care înăbuşeau revoluţia din Moldova, aveau misiunea de a pune capăt experimentului revoluţionar din Țara Românească.Ca o paranteză şi spre luarea aminte a noastră, a celor care astăzi suntem puşi în situaţia de a influenţa, prin votul nostru, destinele românilor, trebuie menţionat că, 12 ani mai târziu, la 1860, Parlamentul României unite a înfăptuit un act de dreptate şi recunoştinţă faţă de supravieţuitorii luptelor din Dealul Spirii, acordându-le pensii şi distincţii pe deplin meritate.La aproximativ trei decenii după momentul 1848, pompierii români îşi dovedeau, din nou, devotamentul, curajul şi vrednicia, sprijinind trupele române care, forţând linia Dunării şi asediind poziţiile otomane excepţional consolidate de la Rahova, Vidin, Griviţa sau Plevna, au consfinţit independenţa de stat a României, salvând, totodată, de la umilinţă, trupele aliatului rus care, într-o caracteristică manifestare de recunoştinţă, a răpit tânărului stat român sudul Basarabiei.Nici în Primul Război Mondial pompierii români nu au lipsit de la datorie, contribuind, de data aceasta, la salvarea cât mai multor persoane şi bunuri evacuate din calea armatelor invadatoare germane. Iar despre contribuţia lor la salvarea vieţii şi proprietăţilor românilor aflaţi în calea aviaţiei inamice, în cel de-al Doilea Război Mondial, nu mai poate fi adăugat nimic, pentru că orice am dori să spunem se impune de la sine.Ce doresc să subliniez prin aceste rânduri este că, ori de câte ori a fost nevoie, în toate momentele esenţiale din istoria recentă a României, pompierii români au fost acolo. Și-au asumat cele mai mari riscuri, au făcut, uneori, sacrificiul suprem, însă niciodată nu au ezitat să-şi facă datoria. Dar aceasta nu înseamnă că pompierii au lipsit din celelalte momente, poate nu atât de încărcate de semnificaţii istorice, însă importante pentru viaţa noastră de zi cu zi. Pentru că, ori de câte ori viaţa, avutul sau chiar prietenii noştri necuvântători sunt în pericol, printre cei care intervin se numără aceiaşi pompieri.Și tot ei sunt cei care au stat alături de medicii şi asistenţii medicali graţie eforturilor cărora cele mai dificile momente ale pandemiei au fost depăşite, ceea ce nu trebuie să uităm niciodată. Le mulţumim, aşadar, pompierilor pentru faptul că, atunci când noi ne vedem de micile bucurii şi tristeţi ale vieţii cotidiene, ei sunt acolo pentru a interveni cu toată promptitudinea, dacă se întâmplă să avem nevoie de ei. Și acest lucru se întâmplă mai des şi mai puţin aşteptat decât am crede.De aceea, simplele gânduri şi recunoştinţa noastră sunt necesare, sunt binevenite, dar nu sunt suficiente. Pompierii sunt, dincolo de toate, oameni. Oameni care au nevoie să ştie că ziua de mâine va fi mai bună decât cea de astăzi. Oameni care au nevoie să simtă şi în inimă, dar şi în buzunar că eforturile lor sunt apreciate. Oameni care trebuie să ştie că şi în acea frumoasă perioadă a vieţii în care se vor odihni după privaţiunile carierei vor beneficia de un nivel de trai asemănător celui care l-au avut în viaţa activă şi de certitudinea că nici o putere vremelnică nu le va da viaţa peste cap prin acţiunile ei. Acesta este angajamentul pe care, în calitate de deputat, mi-l asum faţă de bravii noştri pompieri, cărora încă o dată le mulţumesc şi le urez un sincer şi călduros „La mulţi ani”, cu prilejul zilei lor aniversare! ” , a transmis deputatul Vasile-Aurel Căuş.